Praga este o mica bijuterie arhitecturala a Europei. Prima data am ajuns aici acum 5 ani, venind cu masina dinspre viena, iar autostrada (care se transforma in bulevard la un moment dat) te duce pana aproape in centru. Am ajuns dupa 6 seara, cand soarele apunea incet peste miile de turnulete ale orasului, invaluind totul intr-o lumina aurie, de poveste si romantism…un oras forfotind de viata, culoare si mii de turisti.

de data asta am gasit orasul cenusiu, plouat si pustiu…

 

si, inainte de plecare, o cafea (ceva mai colorata) in starbucks-ul din fata ceasului…

p.s. cred ca am uitat sa mentionez, era sambata, ora 7.30 a.m.

In fiecare an sa vizitezi macar un loc nou, in care nu ai mai fost niciodata – cam asa s-ar traduce un vechi si intelept proverb japonez. Partea buna e ca poti face asta chiar la tine in tara…

Asa ca am ales Sambata de Sus. Plasata in pitoreasca apropiere a Muntilor Fagaras, zona se recomanda (si s-a si confirmat) a fi o ocazie de plimbari pe munte si de mese delicioase la pastravariile din apropiere.

O cazare impecabila am gasit la Pensiunea Miruna – pe care o recomand cu caldura (un pic mai scumpa decat alte pensiuni din zona, dar se explica prin calitatea serviciilor).

De indata ce sta ploaia, e vremea sa te pui voiniceste la drum…

Drumul pana la Cabana Sambata este indicat cu 2h30min. Daca mergi mai repejor, ajungi in 2h.

Traseul este in mare parte usor, lin…

Nu e nevoie sa duceti dupa voi sticlele cu apa, caci este din belsug…Si curata, si pitoreasca…

Pe alocuri, melcii isi schimba casuta din spinare…

Cand Creasta Fagarasului pare destul de aproape, incat poti face bulgari din zapada ramasa, inseamna ca esti aproape de capatul traseului…

Cabana Sambata este un mic loc de popas, unde poti sa bei o bere la cele cateva masute din lemn scaldate (cu putin noroc) de soare. Si sa rasufli un pic, inainte de a face calea’ntoarsa…

Drumul de intoarcere se parcurge mai repede, poate in cca 1h45min, si te ghideaza pe langa terasa pastravariei Valea Reginei, unde, daca ai rabdare, muuulta rabdare, poti bea o Palinca Ardeleneasca si manca un pastrav productie proprie.

Seara, odihna, vin si pastrav la Miruna.

Iar a doua zi…la drum. Chiar daca nu e in directia Bucurestiului, recomand o Lavazza in Piata Mare din Sibiu, probabil singurul oras turistic din Romania.

oana ionita

April 21, 2009

oana_001

inapoi in Paris

April 16, 2009

s-a incalzit vremea, iar Parisul a redevenit mai mult turistic decat parisian…

 

chiar asa aglomerat, tot iti ofera o senzatie excelenta cand il iei la pas, de la Arc pana la Notre Dame…

 

rose’ul inca se savureaza cu placere pe Pont des Arts, Sena inca asculta linistita cuplurile care o privesc tarziu in noapte, Cartierul Latin e plin de petreceri si tentatii (pentru cei interesati, este un bar in care esti servit de niste baieti bine lucrati care poarta doar un boxer minuscul, ceva gen chipendales)…

termin proza si postez 2 cadre.

 

Place de la Concorde …

Concorde

 

si Notre Dame…

Notre Dame

georgiana ionita

April 8, 2009

mai multe, un pic mai incolo, si bineinteles, pe sesiune.

georgiana ionita

geo2

poate trecerea de la Pont des Arts la Groapa de Gunoi poate parea un pic brutala si exagerata, dar cateodata asa simti…

insa, dupa o zi in bucuresti, totul revine la normal, si nici nu mai remarci gunoiul. ma numar, laolalta cu majoritatea oamenilor de ii cunosc,  printre aceia care nu fac nimic pentru a schimba in bine acest oras, sau macar aspectul lui…am taiat asta ca nu era prea flatant pentru mine, si nici pentru prietenii mei…

groapa_gunoi1

paris. ultima seara.

March 19, 2009

cum sa iti iei ramas bun de la paris, daca nu printr-o plimbare pe sena?

si cateva poze, bineinteles.

doua privelisti de pe Pont des Arts…

016

015

si una din Luvru…

014

o seara in Paris

March 19, 2009

soarele apune peste gradinile Tuileries…

012

si un pic de joaca cu niste LensBaby…

013

o plimbare pe Champs-Elysees, terminata cu o panorama de pe platforma Arcului de Triumf…

0011

am observat cu placere cum homelessii au valente artistice…

002

dar nu ma mai mira nimic, dupa universul coloristic si frapant al lui LaChapelle de la hotelul de Monnaie, in fata caruia asistam neputinciosi si incolori…

004

011

Pe urma am batut la pas pitorescul Montmartre…

005

009

si in cele din urma m-am intors in Parisul turistic…

Place de Concorde…

008

Pont Alexander…

007

Louvre…

006

aaa…si sa nu uit…am aruncat si o privire din varful lu’ Tour Eiffel…

010

si, bineinteles, am savurat un rose, un jambon, si o friptura cu “frites” (cartofi prajiti, cica…) – cafeaua nu e prea faina, recomand un espresso la Italia.

In May 1890, Van Gogh left the clinic and went to the physician Dr. Paul Gachet, in Auvers-sur-Oise near Paris, where he was closer to his brother.

Van Gogh’s depression deepened, and on 27 July 1890, at the age of 37, he walked into the fields and shot himself in the chest with a revolver. He did not realize that his wound was fatal, and returned to the Ravoux Inn, where he died in his bed two days later. Theo hastened to be at his side and reported his last words as “La tristesse durera toujours” (French for “the sadness will last forever”). Vincent was buried at the cemetery of Auvers-sur-Oise.

vincent_001