daca am reusi pentru o zi intreaga sa zambim? sa nu ne incruntam deloc? pentru niciun motiv? probabil o utopie, dar poate fi un exercitiu interesant…unii reusesc…am si dovada:

casian

Ne pasa de Bucuresti?

May 26, 2009

Micul Paris se demoleaza. Zi de zi, pe ascuns. Ilegal.

Art-Historia scrie mai detaliat despre acestea aici. Daca va pasa de orasul asta, cititi si incercati sa ajutati.

IMGP9780

IMGP9846

maria+rosseti+38

In acest caz nu va trebui sa ne resemnam. Asociatia Salvati Bucurestiul intentioneaza sa il dea in judecata pe Ontanu si sa ceara reconstruirea casei!!!!!!! E mult “prea groasa” pentru a varsa o lacrima si sa ne vedem din nou de viata de zi cu zi. Trebuie facut ceva. Si acest ceva inseamna proces. S-au incalcat prea multe legi!! Demolarea acestei case a afectat pe prea multa lume!

Rog toate blogurile preocupate de subiectul Bucuresti sa inceapa o campanie anti-demolari. Pot prelua integral sau partial acest articol sau sa scrie altul nou. Ziaristii ar trebui sa nu lase sa uite aceasta situatie. trebuie fortata mana politicienilor a face ceva pentru salvarea patrimoniului de rechinii imobiliari…E deja mult prea groasa!!” (sursa – art-historia.blogspot.com)

primavara de cismigiu

May 24, 2009

oana ionita

May 21, 2009

Praga este o mica bijuterie arhitecturala a Europei. Prima data am ajuns aici acum 5 ani, venind cu masina dinspre viena, iar autostrada (care se transforma in bulevard la un moment dat) te duce pana aproape in centru. Am ajuns dupa 6 seara, cand soarele apunea incet peste miile de turnulete ale orasului, invaluind totul intr-o lumina aurie, de poveste si romantism…un oras forfotind de viata, culoare si mii de turisti.

de data asta am gasit orasul cenusiu, plouat si pustiu…

 

si, inainte de plecare, o cafea (ceva mai colorata) in starbucks-ul din fata ceasului…

p.s. cred ca am uitat sa mentionez, era sambata, ora 7.30 a.m.

PHOTO – N459

May 19, 2009

In ultimul nr al PHOTO France, Natasha Poly tine coperta cu fotografiile realizate de Patrick Demarchelier, care si testeaza noul Nikon D3x.

photo

Dar si cateva incredibile imagini din noul proiect “Eden” al lui Denis Rouvre.

photo2

Vilnius, un oras cu mai multe biserici decat oricare altul, raportat la marimea lui…Este un lucru ciudat totusi, nici localnicii neputand explica aceasta, tinand cont de faptul ca nu sunt foarte religiosi. O explicatie primita (si plauzibila) este aceea ca orasul o perioada a fost parte a Poloniei (popor extrem de religios).

Cand merii infloresc, peste Lituania se lasa frigul, timp de doua saptamani. Este o vorba din popor, care se adevereste in fiecare an…

Platoul din fata catedralei este loc de exersat skate-ingul, si bineinteles, de promenada…

Acest turn dateaza din 1378, deindata ce Vilnius a trecut la crestinism, si face parte din vechea structura a universitatii:

una dintre cele mai pitoresti biserici din oras:

Aici incepe districtul Uzupis, acest Montmartre al orasului Vilnius:

Dar nici restul orasului vechi nu este mai putin pitoresc…

Trakai este vechea capitala a Lituaniei, un orasel la 30 de km de Vilnius, adunat in jurul vechiului castel…

si, ca ramas bun, un apus vazut de pe dealul ce vegheaza linistea din Vilnius…

o seara linistita in Vilnius, Lituania. ultima.

o plimbare prin oras, cateva cadre – mai mult sau mai putin reusite. din pacate, vreme innourata, acel cer cenusiu care este marele dusman…nu ai cum sa expui si sa obtii ceva interesant.

te resemnezi, te retragi intr-un local dragut, cu ambient placut. orice ai alege, o bere bruna, la halba, merge excelent. ok, poate doua…

e vremea sa pleci, mancarea a fost delicioasa, berea impecabila…

afara, soarele apune in spatele cupolelor de biserici, pictand in nuante de roz cerul odinioara mohorat.

este momentul pe care il cauti de o saptamana…te indrepti rapid catre platoul din fata catedralei, cel mai la indemana loc in care cerul deschide in fata ta toata cromatica acelei clipe.

dar…cele 2 beri (impecabile) iti aduc aminte ca nu ai cum sa ajungi acolo (si sa te si intorci la hotel). deci, fiind la 5 minute de hotel, iei cea mai proasta decizie osibila – dai o fuga pana la hotel (cu ocazia asta poti sa schimbi si wide-angle-ul cu 50′ul cu filtru de polarizare).

din pacate, lumina la apus se masoara in secunde, asa ca panorama trasa de deasupra orasului nu mai are nimic din rozul sperat, e doar un cadru banal…

dar am fost acolo, am vazut acele nuanta. macar atat.

cateva cadre cu vilnius in curand, din bucuresti. dupa o scurta oprire in Praga.

pentru cei care au acces mai greu la presa din strainatate (desi se poate folosi Amazon), o sa incerc sa impartasesc ceea ce gasesc pe net…

Miss Aniela tine coperta de May/June 2009 a American Photo magazine.

ap1

Munca (aproape) completa a Miss Anielei o gasiti la ea pe site, blog sau flickr (excelent).

Varianta legala si mai ieftina a American Photo Magazine o gasiti aici.

In fiecare an sa vizitezi macar un loc nou, in care nu ai mai fost niciodata – cam asa s-ar traduce un vechi si intelept proverb japonez. Partea buna e ca poti face asta chiar la tine in tara…

Asa ca am ales Sambata de Sus. Plasata in pitoreasca apropiere a Muntilor Fagaras, zona se recomanda (si s-a si confirmat) a fi o ocazie de plimbari pe munte si de mese delicioase la pastravariile din apropiere.

O cazare impecabila am gasit la Pensiunea Miruna – pe care o recomand cu caldura (un pic mai scumpa decat alte pensiuni din zona, dar se explica prin calitatea serviciilor).

De indata ce sta ploaia, e vremea sa te pui voiniceste la drum…

Drumul pana la Cabana Sambata este indicat cu 2h30min. Daca mergi mai repejor, ajungi in 2h.

Traseul este in mare parte usor, lin…

Nu e nevoie sa duceti dupa voi sticlele cu apa, caci este din belsug…Si curata, si pitoreasca…

Pe alocuri, melcii isi schimba casuta din spinare…

Cand Creasta Fagarasului pare destul de aproape, incat poti face bulgari din zapada ramasa, inseamna ca esti aproape de capatul traseului…

Cabana Sambata este un mic loc de popas, unde poti sa bei o bere la cele cateva masute din lemn scaldate (cu putin noroc) de soare. Si sa rasufli un pic, inainte de a face calea’ntoarsa…

Drumul de intoarcere se parcurge mai repede, poate in cca 1h45min, si te ghideaza pe langa terasa pastravariei Valea Reginei, unde, daca ai rabdare, muuulta rabdare, poti bea o Palinca Ardeleneasca si manca un pastrav productie proprie.

Seara, odihna, vin si pastrav la Miruna.

Iar a doua zi…la drum. Chiar daca nu e in directia Bucurestiului, recomand o Lavazza in Piata Mare din Sibiu, probabil singurul oras turistic din Romania.